Brancusi - 19 februarie 1876 - 16 martie 1957
"In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie - nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat, este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata.
Arta - poate cea mai desavarsita a fost conceputa in timpul copilariei umanitatii. Caci omul primitiv uita de grijile cele domestice si lucra cu multa voiosie. Copiii poseda aceasta bucurie primordiala. Eu as vrea sa re-destept sentimentul acesta in sculpturile mele.
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii.
Simplitatea este in sine o complexitate - si trebuie sa te hranesti cu esenta, ca sa poti sa ii intelegi valoarea.
Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.
Viata se aseamana cu o spirala. Nu stim in ce directie este tinta ei, dar trebuie sa mergem in directia pe care o credem cea justa.
Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup - ma aflu printre lucrurile esentiale.
Cand creezi, trebuie sa te confunzi cu Universul si cu elementele. si pentru ca sa realizezi ceva, nu trebuie sa nu fii tu insuti si sa te distrugi. si trebuie sa cauti mereu sa scapi de maestrii. Nu ajunge sa posezi idei."
"Despre Arta:
1. Frumosul este echitatea absoluta.
2. Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.
3. Nu cautati formele obscure, sau mistere. Caci ceea ce va daruiesc eu este bucurie curata. Contemplati lucrarile mele pana le vedeti. Cei aproape de Dumnezeu le-au vazut.
4. in arta, ceea ce importa este bucuria. Aveti fericirea sa contemplati. Aceasta este totul.
5. Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii.
6. Artistul trebuie sa stie sa scoata la suprafata fiinta si interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala insasi esenta sa cosmica, intr-o existenta cu adevarat vizibila.
7. Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul.
8. Arta trebuie sa odihneasca si sa vindece contrarietatile interioare ale omului. Aceste contrarietati deriva din el insusi si tragedia lui. Arta are si aceasta misiune terapeutica : sa ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.
9. Nu trebuie sa fie respectate sculpturile mele. Trebuie sa le iubesti si sa ai dorinta sa te joci cu ele. Eu doresc sa sculptez forme care pot oferi bucurie oamenilor.
10. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
11. Eu as vrea sa creez - asa cum respir.
12. Exista un scop in toate lucrurile, insa pentru a ajunge la el, trebuie sa ne detasam de noi insine.
13. Sa fii istet e ceva, insa sa fii onest, aceasta in adevar merita osteneala.
14. Nu ajunge sa posezi idei. Simplitatea formei, echilibrul precis si matematic, arhitectura trebuie sa le pretuim tot atat de mult, cat si materialele.
15. Ne gasim cu totii la sfarsitul unei mari epoci. Si este necesar sa ne reintoarcem la inceputul tuturor lucrurilor; si sa regasim ceea ce s-a pierdut.
16. imi amintesc mereu; nu m-ai fi cautat, daca nu m-ai fi gasit demult!.
17. Eu am pornit, intotdeauna de la o idee, de la Natura.
18. 0amenii nu isi dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii.
19. Ceea ce legi tu aici pe pamant - se leaga si in ceruri.
20. Suferintele il intaresc pe om si sunt mai necesare decat orice placere, pentru formarea unui mare caracter. Si apoi eu gasesc ca intotdeauna fiecare este singur de vina de tot ceea ce se intampla cu el.
21. Arta are misiunea sa creeze bucurie; si nu se poate crea artistic decat in echilibru si pace sufleteasca. Dar pacea se poate obtine prin reuniune prin renuntare.
22. Omul isi face o lume a lui pricinuind bucurie celorlalti prin Arta, insa numai cand ajung la adevarata lumina. Trebuie sa-l gonesti, pentru asta, pe imbecilul din tine. Egocentrismul sufocant ii dezorienteaza pe unii oameni ii scoate din viata lor luminoasa - pentru a ii conduce in intuneric si chiar in sinucidere. Sapand necontenit fantani interioare eu am dat de izvorul vietii fara de batranete. Asa este arta; tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
23. Nimic nu se inalta la umbra maretilor arbori.
24. in fiecare om zac energii nebanuite, asemenea diamantelor ascunse in pamant. Fiecare isi are insa diamantul sau. Artistul prelucreaza acest diamant brut, si il taie in zeci de fatete, dupa forma care a intrevazut-o in maruntaie - si dupa visul sau interior.
25. in Sarutul nu a fost vorba despre o copie fidela a doua modele - barbat si femeie, care se dragostesc, ci despre o viziune a iubirii fara de moarte, pe care eu "am vazut-o" cu ochiul mintii. Am eliminat din opera mea tot ce nu era esential.
26. Orice lucru - fiinta sau nefiinta are un spirit. Atunci, la raspantia meseriei mele, mi-am spus : acest spirit al subiectului trebuie sa il redau eu. Caci spiritul va fi vesnic viu.
27. Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta - fara pata si fara urma de autor.
28. La Paris am dus-o greu la inceput: uneori ma tineam de ziduri. Imi atarnasem deasupra capului pancarde pe care imi scrisesem sfaturi, pe care mi le dadeam singur, in clipele de indoiala.Faceam cite o sculptura pe zi ca si Rodin. Eram nenorocit. Au fost anii cei mai grei, anii cautatori - ani de gasire ai unui drum propriu. Am plecat de la Rodin, l-am suparat, insa trebuia sa imi caut calea mea. Si am ajuns, astfel, la pace, simplitate si bucurie.
29. (Pentru Domnisoara Pogany) s-ar putea sa ma gandesc intr-o zi la o interpretare si mai perfecta! Caci cine stie daca o opera de arta este vreodata dusa pana la capat?! Sculpturile mele sunt fecioarele mele! Le gatesc ca de nunta! Observati dvs., aceasta versiune Pogany a fost cea dintai "idee". Bratele au fost modelate intr-o maniera aproape precisa, parul a fost strins intr-un rulou, spre ceafa, insa fata avea sa isi piarda toate caracteristicile sale particulare, cu exceptia ochilor si a curbelor, in arc, ale sprancenelor. In urmatoarea versiune, capul a primit forma definitiva a unui oval, iar parul a devenit mai lejer strins pe ceafa, conceput ca un desen de curbe ondulate. In ultima versiune - care va fi oare aceea ultima? - capul, bratele si parul se unduiesc la unison; curbele isi iau zborul ca o planta care se ridica, ele se onduleaza, astfel, de-a lungul cefei; isi lasa amprenta lor pe intreaga compozitie.
30. "Spre imensitatea vazduhului" - aceasta este Pasarea mea. Copil fiind, am visat totdeauna ca as fi voit sa zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia si continui sa creez Pasari Maiestre. Eu nu doresc sa reprezint o pasare, ci sa exprim insusirea in sine, spiritul ei: zborul, elanul. Nu cred ca voi putea izbuti vreodata. Dumnezeirea este pretutindeni; si cand uiti cu desavarsire de tine insuti si cand te simti umil si cand te daruiesti. Divinitatea ramane in opera ta; ea este magica. Ei bine, o doamna de la New York care a simtit intr-adevar acest lucru, a ingenuncheat si a plans in fata uneia dintre Maiestrele mele. Iubesc tot ceea ce se inalta.
31. Eu nu am cautat, in toata viata mea, decit esenta zborului! Zborul - ce fericire!.
32. Eu nu creez Pasari - ci zboruri.
33. O pasare a intrat odata prin fereastra Atelierului meu. Si incerca sa iasa batind in geam si nu gasea iesirea - caci se lovea mereu de sticla. S-a asezat apoi sa se odihneasca. Si a incercat din nou si a iesit. Sculptura este la fel: daca gasesti acel geam te ridici inspre cer, intri in imparatia cerurilor.
34. Exista in toate lucrurile o masura, un adevar ultim.
35. Prin arta te vei detasa de tine insuti. Iar masura si numarul de aur te vor apropia de absolut.
36. O sculptura desavarsita trebuie sa aiba darul de a-l vindeca pe cel care o priveste. "
Sursa: primit prin email
| < Anterior | Următor > |
|---|
