Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai cu cateva obiecte pe catedra.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin. Dupa aceea, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si-au umplut spatiile ramase libere. Profesorul i-a intrebat pe studenti din nou daca borcanul este plin. Si iarasi studentii au fost de acord ca este plin. Atunci profesorul a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Nisipul a umplut spatiul ramas liber.
„Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri. Chiar daca totul ar fi pierdut si numai aceste lucruri ar fi ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti în borcan mai întai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat în casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari în primul rand, de lucrurile care într-adevar conteaza.”
Voi ce parare aveti? In adancul sufletului, ce este mai important?
Sursa: primit prin email
| < Anterior | Următor > |
|---|
