Un arc de triumf este o constructie omagiala, fara o utilitate practica, ridicat initial in semn de recunostinta pentru dobandirea unei victorii in razboi de catre un conducator militar. Prin extrapolare in zilele noastre s-au construit arcuri de triumf in cinstea unui conducator (fara a mai fi nevoie de victorii militare) sau pentru comemorarea unui eveniment important din viata unei natiuni.
Pentru prima data, aceasta constructie a aparut in Roma antica. Initial, conducatorului roman invingator in lupte i se dedica un “triumf”, o sarbatoare celebrata in fata intregului popor la Roma, unde acesta trecea pe sub ghirlande de flori tinute de cetatenii recunoscatori. Ulterior au aparut niste constructii din lemn sub forma de arc, impodobite cu flori, pe sub care trecea invingatorul. Dupa ce trecea evenimentul respectiv, constructiile erau demontate.
In principal, un arc este constituit din doi piloni care sunt uniti printr-o arcada. Initial, constructia era ornata cu armele si steagurile capturate in lupta.
Primul dintre istoricii romani care mentioneaza existenta unor arcuri de triumf in secolul I i.Hr., este Pliniu cel Batran.
Nu se stie exact data aparitiei acestor constructii, dar primele trei sunt consemnate in timpul Republicii romane, primul fiind cel ridicat in cinstea lui Lucius Stertinius in anul 196 i.Hr.
Primul arc de triumf ridicat in onoarea altui eveniment decat o victorie militara, este arcul din Ancona care celebra construirea de catre Traian a portului acestui oras.
In timpul Imperiului, in secolul al IV-lea, in Roma erau cam 36 de arcuri din care au supravietuit pana in zilele noastre doar cinci.
Dupa lemn, pentru construirea acestora s-a folosit caramida sau piatra, cei doi stalpi de sustinere fiind impodobiti cu chipul zeitei Victoria, iar in partea superioara se afla, cel mai ades, o cvadriga.
Odata cu cresterea orgoliilor imparatilor invingatori, locul caramizii sau al pietrei a inceput sa fie luat de marmura de cea mai buna calitate, bogat sculptata cu basoreliefuri. Arcul central a fost incadrat de alte doua mai mici, iar pe partea superioara au aparut statui in bronz sau marmura cu reprezentari ale diferitelor zeitati.
Renasterea a readus in actualitate moda arcurilor de triumf.
Unul dintre primele arcuri de triumf ale acestei perioade este Arcul Aragonez de la Castel Nuovo din Neapole, construit de Alfonso al V-lea in 1443.
Mai tarziu regii si imparatii Evului Mediu ridicau aceste constructii in special pentru celebrarea incoronarii sau cum s-a intamplat mai tarziu, in cinstea razboaielor victorioase (cel mai faimos ramanand Arcul de Triumf din Paris).
Imparatul Maximilian a comandat, de asemenea, un Arc de Triumf marelui Albrecht Durer, care a executat proiectul, dar acesta nu a fost construit niciodata, existand numai stampe.
Arcul de Triumf de la Bucuresti a fost construit initial in graba din lemn in 1878, dupa Razboiul de Independenta si pe sub care au trecut trupele romane victorioase. Acesta s-a demolat dupa primul razboi mondial. In 1922, pe acelasi amplasament s-a construit un altul. Acesta s-a demolat in 1935 iar in 1936 i-a luat locul Arcul de Triumf de astazi. Este inalt de 27 m si a fost construit dupa planurile arhitectului Petre Antonescu si are o fundatie rectangulara de 27m/11,5m. Este bogat impodobit cu sculpturi ale marilor artisti romani printre care Ion Jalea si Dimitrie Paciurea.
Imagini mai jos...
Sursa: primit prin email
| < Anterior | Următor > |
|---|
